F'ARMEC, farmece, s.n. 1. (În basme si în superstiţii) Acţiunea de a vrăji si rezultatul ei; transformare miraculoasă a lucrurilor (în urma unor vrăji); mijloace magice întrebuinţate pentru o asemenea transformare; vrajă, vrăjitorie. ◊ Loc. adv. Ca prin farmec = într-un mod miraculos, pe neasteptate, dintr-o dată. 2. Ansamblu de calităţi (frumuseţe, graţie etc.) care încântă, atrage pe cineva. Farmecul pădurii. ♦ Desfătare, plăcere, încântare pe care o simte cineva în faţa unui lucru fermecător. - Lat. pharmacum.
Sursă : DEX'98 (39550)  - cornel

F'ARMEC s. 1. v. vrajă. 2. fascinaţie, încântare, magie, vrajă, (fig.) poezie. (~ul miraculos al nop-ţii.) 3. v. desfătare. 4. v. drăgălăsenie. 5. v. atracţie. 6. haz, (fam.) chichirez. (Tot ~ul stă în ...) 7. (fig.) savoare, sevă, suculenţă. (O vorbă plină de ~.)
Sursă : Sinonime (183650)  - siveco

f'armec s. n., pl. f'armece
Sursă : DOR (245410)  - siveco

F'ARME//C ~ce n. 1) Procedeu magic căruia i se atribuie însusiri supranaturale; vrajă. ◊ A face ~ce a recurge la procedee magice; a vrăji. Ca prin ~ ca printr-un miracol. 2) fig. Ansamblu de calităţi ce trezesc admiraţie; vrajă; miraj; fascinaţie. ~cul pădurii. /<lat. pharmacum
Sursă : NODEX (334312)  - siveco